Statistica zilelor mele

Stau de o luna si ceva in fata unei foi albe si goala, care ma priveste stramb si fara entuziasm deoarece stie ce urmeaza. Ce urmeaza? Nimic. O minimalizez si dispar cu gandul ca ma reintorc mai tarziu, un tarziu care este amanat, si iar amanat, si iar amanat. Mai deschid un blog, doua, mai citesc un articol, un comentariu..mai comentez si eu, si, iar revin la fila mea care deja casca plictisita fara sa ma mai bage in seama. Uneori incerc sa aberez in stilul firesc tuturor (cum o fac acum) cu speranta ca poate, poate as urni roata din loc si totusi nu reusesc. Vreau sa spun tot, dar in ritmul haotic al gindurilor mele ma impiedic de aceeasi bariera iluzionara si pasiva, lasand sageata sa incline tot mai jos, mai jos de limita admisa. Ce as putea sa fac? Savurez din plin, un plin parca incomplet, sau poate prea complex, pe care nu reusesc sa-l completez sau ...ma complic?? Tastez butoanele calculatorului cu un greu prea incarcat, de parca as incerca sa urnesc din loc intreg pamantul. Ironia, a disparut. Totul merge pe o linie imposibil de perfecta si...dreapta si orice tentativa de a inclina balanta se reduce la zero.