De cand s-a inventat aparatul de fotografiat pozele au fost si sint unicele purtatoare ale amintirilor noastre. Ele retin pe termen nelimitat chiar si cele mai mici detalii, ceea ce memoria noastra nu reuseste. Multumita lor putem vedea trecutul indepartat, prezentul si chiar viitorul deja schitat de fiecare in felul sau. Pozele ne transmit durere, fericire, curajul, mandria, putere, frica, pasiune, fascinatie, dragoste, viata, moarte, etc. Dintre toate pozele, doar cele in alb-negru si sepia sint pentru mine pe primul loc. De ce? Pentru ca sint cele mai complexe si expresive dintre toate care exista. Ele spun tot, dar in acelasi timp pastreaza o picatura de enigma, creind farmecul acesteia. Ele iti transmit toata puterea universului, dar in aceleasi timp te fac sa te simti slab si neputincios, ele iti dau sute de raspunduri, da iti ridica mii de intrebari. Ele iti povestesc tot, dar parca nimic din ceea ce ai vrea sa stii. Ele te lasa stupefiat minute in sir, tu, incercand repetat sa pastrunzi dincolo de imaginea pe care o vezi, dar te lovestit din nou si din nou de un zid care nu-ti permite sa treci mai departe. Desi pozele in alb-negru si sepia au fost printre primele care se faceau, ele nu au disparut, ci se rentorc iar si iar in vietile noastre pentru ca noi ne incapatinam sa spargem acest zid, deja prea maret si puternic.
Iata doar cateva exemple:
O poza care exprima cel putin dragoste nemarginita si inocenta.
Aici vad implinire si o fericire imensa.
Doi ochisori care privesc nedumeriti si mirati.
O poza personajul careia trezeste melancolie, fascinatie, putere, ambitie, curaj, dragoste, talent, implinire.
Nesiguranta, dezamagire, indiferenta, poate ura, resemnare.
Viata, fericire, implinire, multumire, savurare, traire din plin.
Probabil nu ati observat sau poate nu a-ti atras atentia, dar pozele sint cele care trezesc multe sentimente poate deja uitate de unii. Incercati sa deschideti acum albumul vostru de fotografii (daca mai are cineva asa ceva), care foarte probabil sta acum undeva ascuns intr-un coltinsor, uitat si prafuit, si incercati impreuna cu el sa rasfoiti amintirile voastre.
Sper ca am reusit sa va trasmit macar o mica parte din ceea ce simt. Eu va doresc multe, multe poze pe viitor si sa nu uitati din cand in cand sa priviti adinc in amintirile voastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu