- Ce faceti in timpul liber? - Ma "ocupez"!

In ultimul timp tot mai des ma lovesc de oameni ocupati. Ocupati cu munca, cu problemele, cei care nu au probleme sint ocupati sa le caute cu luminarea si care nu au ce face...scriu pe blog, dar tot sint ocupati. Lucrul acesta incepe sa ma enerveze foarte mult pentru ca am realizat ca nu am cu cine sa beau nici macar o cafea  sau sa primesc un "Buna dimineata". Unicul dialog pe care il am in viata de zi cu zi este cu fetita mea scumpa. Desigur, in mare parte discutam despre "bibi" si "mimi", dar e mai bine decat sa vorbesti cu peretii. Din ce in ce mai multi oameni sufera de fobia timpului liber. De ce spun fobie? Pentru ca daca inainte oamenii munceau din necesitate acum muncesc mai mult din placerea de a nu sta si odata ce au intrat in acest ritm nu se mai pot opri. Cei care deja sint inghititi de aceasta manie probabil nici nu vor intelege sensul acestui articol, pentru ca ei nu mai concep un alt stil de viata decat acela de a trai dupa o agenda, ora cu ora, minut cu minut. Daca stau sa ma gandesc mai bine incep sa ma ingrozesc, pentru ca daca din start am avut intentia sa transmit mesajul la una sau doua persoane, dar pe parcurs ce am scris randurile de mai sus am realizat ca de fapt doar una sau doua persoane mai sint cei care mai "sint". Cand eram mica stiam ca orice job are orarul  lui de lucru si ca in mare parte la 5-6 seara se incheia programul. Acum unii nu mai inteleg cand e zi sau noapte, weekend sau zile de lucru, de parca s-a intors tot pamantul cu picioarele in sus. Pe strada ii vad pe toti imblind zombiti dupa ceva, fiind mereu in cautare de ceva, toti se grabesc si de cele mai multe ori nici ei nu stiu unde. Ce ar fi daca s-ar opri toti pentru un minut sa priveasca in jurul lor? Oare ce ar descoperi? Sint convinsa ca majoritatea ar fi indignata ca au pierdut un minut pretios din viata lor in care puteau fie sa mai trimita cateva mail-uri, fie sa dea cateva telefoane. Unii striga disperati pe toate site-urile de socializare ca au obosit sa traiasca intr-o lume virtuala si robotizata, dar a doua zi ii si vezi la "datorie" de parca atunci au avut doar "vremenaia pamutnenie rasudka". De ce am hotarat sa scriu acest articol? Pentru ca am vorbit recent cu tatal meu (dupa 7-8 luni) vorbele careia mi-au ramas undeva in suflet si pe fonul careia imi petrec acum restul zilei. Mi-a zis: "Tania, eu am crezut intotdeauna ca omul prin munca se slaveste, dar acum am inteles ca nu este deloc asa", la care eu l-am intrebat: "Si cat timp ti-a luat sa intelegi lucrul acesta?".  "53 de ani", mi-a raspuns el. Nu am stiut ce sa-i raspund. El este unul dintre oamenii care cred ca ultimul concediu l-a avut la 18 ani. Simbata si duminica il gasesti la birou tot rezolvand probleme dupa probleme. Este persoana care cel mai des spune ca toti se supara pe el, pentru ca nu are timp de nimic in afara de munca. Dupa un atac de cord cand a stat o saptamana la spital, n-o sa ma credeti, isi lua pastilele de la birou. Cine mai poate comenta ceva in acest sens? Da, sint indignata pentru ca au luat-o razna cu totii. Unii isi iau cate 2-3 joburi doar de frica de a avea putin timp liber. Mai bine ma opresc aici ca deja mi-a pierit si pofta de mancare si nu vreau sa ajung acum sa incep sa dau telefoane la toti ca sa ma cert. O zi buna!!