[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5xN2gTMIKuw]
Casa parinteasca este sfanta, ca si ochii mamei.
Azi, pentru un moment, am avut impresia ca timpul sa oprit ... si m-am vazut pe mine, mica, "alergand" prin casa copacel. Eram acasa la mama, si am simtit acel miros de casa parinteasca care ma dus imediat cu gandul la copilarie. A fost un moment unic, dar care inca mai continua. Nu inteleg unde au fugit timpurile acelea? In ce moment am devenit si eu mama si incerc acum sa-i daruiesc amintiri copilului meu? In ce moment am crescut si ne-am rupt de la copilarie? De ce nu am putea sa ne mai intoarcem in timp macar pentru o singura data ca sa ne luam ramas bun de la copilarie asa cum s-ar merita? O priveam pe Eva cum se juca cu o sticla goala de Cola-Cola si ma vedeam pe mine, undeva pe fonul ei, cum incerc sa merg pe o bicicleta pe 3 roti, verde, de-a lungul odaii, iar mama cu bunica (Dumnezeu sa o ierte) ma priveau si radeau de mine. In momentul acela nu mi-am mai dorit nimic altceva decat sa ma pitesc in pat, in bratele mamei, si sa ma simt din nou copil. Imi doresc atat de mult sa simt iarasi caldura aceea unica care nu se compara cu nimic pe lumea asta si pe care nimeni nu ti-o mai poate da. Am stat minute in sir tot incercand sa gasesc raspunsuri sau macar unul, dar care sa-mi mai aline tristetea din suflet. Ma vedeam peste tot, mica, cu parul cret:), fugind prin casa, ascunzindu-ma de toti. Sa simt mirosul de copturi in timp ce lemnele trosneau in soba; sa-mi imaginez ca este un pian butoanele celui mai vechi radiou, care avea marimea unui televizor (de la bunica din odaie) iar eu sint o adevarata artista:)).
Adevarul este ca nu prea am vrut sa scriu acest articol, dar nu am gasit alta metoda mai buna ca sa-i transmit mamei mele cat de mult O IUBESC SI II MULTUMESC DIN SUFLET PENTRU TOT.
Sfinte sint aceste versuri ale lui Grigore Vieru. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu