vineri, 25 februarie 2011

Vremea trece, vremea vine...


Daca anul acesta va trece tot atat de repede cum a venit atunci mi-e frica ca nu voi reusi sa inteleg nimic din viata asta. Anul 2010, pe ultima a ei suta de metri, mi-a adus o tristete imensa in suflet, pierderea unei persoane foarte dragi care a lasat in sulfetul tuturor un gol imens. Nici acum nu prea realizez ce sa intamplat si sarbatorile au trecut ca o adevarata furtuna. Acum stau si privesc bradul impodobit pe 24 decembrie si realizez ca nu am avut timp pina acum sa-i admir frumusetea. Din pacate, abia acum am observat ca luminitile ii stau atarnate pe o parte si varful priveste mai mult in jos decat in sus, asta dupa ce fiica mea iubita l-a dat jos de 2 ori. Oare asa am intalnit sarbatorile? Sper ca nu!
In general, a fost un an bun cea mai mare realizare a mea fiind fiica mea Eva in care am investit multa dragoste, grija, atentie, staruinta etc asa cum nu am mai facut niciodata. Ea mi-a redat acel echilibru in viata de care aveam nevoie, ne-a daruit mie si sotului o temelie a unei familii, o fiinta atat de mica, dar care iti puterea unui univers intreg. Am invatat sa fiu mai putin egoista, am invatat sa apreciez alte lucruri, sa am alte valori. A fost un refresh total in viata mea. Pentru anul care vine am alte planuri, vise care sper din suflet sa le realizez. Imi doresc ca Dumnezeu sa-mi daruiasca multa sanatate mie si familiei mele si voua tuturor ca sa ne putem trai viata cu adevarat, sa putem face macar jumate din ceea ce ne dorim, sa oferim macar jumate din ceea ce avem de oferit, sa le spunem cat mai des celor dragi cat de mult ii iubim si pretuim pentru ca viata este imprevizibila si foarte scurta. La multi ani si multa sanatate tuturor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu