Prietena cea mai buna

Probabil, ca fiecare dintre voi a avut sau are cel putin o prietena "cea mai buna". Dupa parerea mea si prietenia se clasifica in doua categorii. Prima categorie fac parte din acele care ne ajuta mereu, sint alaturi cand sintem fericite, ele ne inspira, ne judeca, ne cearta, dar cand sintem triste ele ne intind un umar pe care ne inspira, ne judeca, ne cearta, dar cand sintem triste ele ne intind un umar pe care sa plingem. O alta categorie de prietena "buna" (o sa folosesc ghilimele de data aceasta), este aceea care face tot ce am enumerat mai sus doar ca atunci cand iti pare viata rai iti fura job-ul, prietenul, o alta "prietena" la fel de "buna" s.a.m.d.  Nu vreau sa vorbesc despre lucruri triste, asa cum sint pozitiva astazi, si voi pune accentul pe prima categorie. Eu am avut norocul sa intalnesc tot felul de oameni, poate nu sint un numar foarte mare, da mie mi-a fost de ajuns ca s-o gasesc pe cea care poarta acum titlul de "prietena cea mai buna". Multi ar comenta ca nu are cum sa fie pentru mult timp!! Dragilor, aceasta prietenie a fost incercata in fel si chip. Poate nu este ideala, dar stim cand sa ne oprim cand gluma se ingroasa si stim sa cedam daca simtim ca nu vom ajunge nicaieri. Daca nu ar exista noaptea am vorbi non-stop, nu conteaza in ce mod: odnoklasniki, facebook, skype, messenger, sms...! Probabil va intrebati ce poti discuta toata ziua, in fiecare zi? Sincer, habar n-am! Daca m-ar intreba cineva la sfarsit de zi ce am discutat, nu as sti sa rapund. Toate nimicurile din lume. Si paradoxal este ca uneori discutam doua subiecte in paralel care nu au nicio treaba una cu cealalta. O maaaare parte din timp o petrecem pentru dezbateri pntru ca avem darul de a ne contrazice practic dupa fiecare propozitie, dar oare ar fi interesant daca ar fi fost altfel? In fine, ea este o persoana deosebita pentru ca stie sa pretuiasca oamenii, este inocenta pentru ca iubeste cu o dragoste de copil - curata si sincera, daruieste tot si nu asteapta nimic in schimb, e unica pentru ca numai ea ar putea sa ma intrebe dupa lungul meu sir de afirmatii despre viata: "Nu stii niciun remediu pentru cosuri?" Ii multumesc din suflet pentru  ca exista si ma suporta.

M-am "blogat"!

M-am blogat si eu intr-un final!!! Acum stau cu pagina deschisa in fata si ma intreb "what next"? Probabil, este intrebarea de baza cand iti vezi pagina de blog deschisa, entuziasmata fiind,  un pic stupefiata, poate fericita sau dezamagita, usor enervata pina ai scos-o cat de cat in capat sau, pur si simplu...auzi ca ti s-a trezit copilul si la revedere blog pina data viitoare.

De ce m-am blogat si eu? Nu neaparat ca sa fiu citita (nu stiu cine ar avea puterea de a citi miile de articole postate zilnic), dar mi-ar placea ca din cand in cand sa pot sa aberez in voie, sa-mi spun "pe furis" o idee, un gand, un comentariu, sa pot sa fiu pentru voi cel putin pe o pagina care, desi nu ma inspira mult, stiu ca ma va rabda cu toate "iesirile" si "pornirile" mele. Nu, nu am zis tot, poate nici nu am raspuns la intrebare pentru ca prefer sa pastrez raspunsul doar pentru mine pina ma voi hotara sa vi-l impartasesc si voua. Vreau sa scriu despre visuri, realizari si esecuri, impliniri, dezamagiri, valori...doar sa scriu fara sa ma gandesc la nimic.